Păcatele care nu pot fi absorbite de puterea iubirii şi iertării, partea 3 din 3

Iar noi nu te învinovățim pe Tine, Doamne; noi doar ne rugăm. Te rog să înțelegi că această lume nu este ușoară pentru nimeni. Este mai ușor să fie ispitiţi și să facă rău decât să fie înălțaţi și să-şi amintească de Numele Tău. Acesta este sistemul din această lume care îi trage pe oameni în jos, și cu greu ar putea să se ridice dacă sunt la pământ. […]

Este foarte dificil pentru ei (oamenii) să se trezească și să-și amintească de Tine. Am încercat din greu în toate aceste decenii am încercat să le reamintesc, să fac tot ce pot. Dar mă simt atât de frustrată. De atâtea ori, mă simt neajutorată. Simt că această lume devine din ce în ce mai mult ca un iad. Unele părți sunt deja un iad. Nu știu cum mă binecuvântezi Tu atât de mult încât să nu mă prăbușesc cu toată această suferință la care sunt martoră, că nu sunt distrusă de toată durerea pe care o simt din partea oamenilor, a persoanelor-animale, a copacilor și altora, ca și cum durerile lor ar fi ale mele! Îți mulțumesc pentru asta - pentru că m-ai ținut puternică, cel puțin parțial, mental și fizic.

Dar mulți oameni nu pot face față, Domnul meu. Se sinucid sau se scufundă în depresie, și sunt nevoiți să consume alcool și droguri, pentru a uita. Dar cu cât le folosesc mai mult, cu atât mai mult ei slăbesc, devin incapabili să stea în picioare și să se protejeze de tot felul de atacuri. Pentru că oriunde se uită, în mare este doar suferință, durere și tristețe. Și acum avem o mulțime de probleme: dezastre, și încălzirea climei, erupții [solare], furtuni [solare] - nu doar furtuni de vânt sau furtuni de ploaie, ci chiar și furtuni [solare]. Atât de multe lucruri ne amenință supraviețuirea noastră pe această planetă. Tu ştii foarte bine. Îngerul Negru nu este foarte milostiv cu toate ființele de pe această planetă, pentru că toată omenirea, mai mult sau mai puțin, a făcut ceva greșit. Doar unii dintre ei se schimbă complet, se căiesc și încearcă să repare faptele lor rele, cu ajutorul Harului pe care Tu îl dăruieşti lor.

Te rog, folosește Puterea Ta pentru a-i trezi, astfel încât să nu fie pierduți pentru totdeauna. Pentru că de data aceasta, nu vor fi iertați atât de ușor, pentru că viață după viață karma rea, păcatele rele s-au adunat în dosarul existenței lor. Iar noi nu te învinovățim pe Tine, Doamne; noi doar ne rugăm. Te rog să înțelegi că această lume nu este ușoară pentru nimeni. Este mai ușor să fie ispitiţi și să facă rău decât să fie înălțaţi și să-şi amintească de Numele Tău. Acesta este sistemul din această lume care îi trage pe oameni în jos, și cu greu ar putea să se ridice dacă sunt la pământ. Și chiar dacă se ridică, sunt aproape ca niște zombi.

Ei nu au prea mult timp să se gândească prea mult. Sunt atât de ocupați să lucreze și când vin acasă, trebuie să aibă grijă de cumpărături, de spălat, de copii, de bătrâni și de persoanele bolnave. Și ei mănâncă lucruri greșite, cum ar fi chestii de la persoanle-animale. Astfel, ei se îmbolnăvesc tot timpul. Trebuie să meargă la doctor, să meargă la spital și să îndure o mulțime de suferințe, de asemenea. Tot ceea ce au, trebuie să muncească cu sudoare, lacrimi și chiar sânge [pentru] ele. Această viață îi pedepsește atât de mult, încât chiar dacă sunt bolnavi, nu se pot opri să se odihnească. Muncesc atât de mult, dar uneori se întâmplă lucruri încât ei pierd totul și rămân fără casă. Chiar dacă au o casă, nu au bani pentru a plăti pentru confortul minim pentru a le ține de cald, pentru a se menține pe ei și pe copiii lor confortabil și hrăniți, sau chiar să meargă la școală. Această viață nu este Raiul, Doamne. Sufletele care au venit aici sunt asuprite, sunt otrăvite, sunt înșelate pentru a nu mai fi în stare să gândească. Își pierd chiar și credința în Raiuri, și atunci nu se tem de iad, pentru că nu știu niciunul dintre aceste lucruri.

Și nimeni din Rai nu ar înțelege durerea și tristețea prin care umanitatea trebuie să treacă, ca să nu mai vorbim despre persoanele-animale care au fost înlănțuite, închise în cuşti atât de mici încât nu au putut nici măcar să se întoarcă toată ziua, toată noaptea, toată viața lor, până când au fost ucise într-un colț întunecat al lumii în atâta durere și suferință. Această lume nu este un loc ușor pentru orice suflet să supraviețuiască, Domnul meu. Te rog, te rog să te gândeşti din nou și lasă-i să aibă o șansă să se trezească. Te rog să folosești toată Puterea Ta, Mijloacele Tale pentru a-i trezi. Folosește-mă în orice fel poți. Omoară-mă dacă asta îi ajută să se trezească. O persoană moare, mulți oameni trăiesc - nu contează, Domnul meu. Mă poți distruge, să-mi împrăștii sufletul peste tot ca și cum aș fi unul din acei păcătoși care vor experimenta acest fel de soartă terifiantă - pierdut pentru totdeauna, dacă asta ajută toate ființele să fie scutite de suferință și să fie eliberate, să se întoarcă Acasă! Dacă ele suferă, cum mă voi bucura eu!?

Această lume nu este paradisul, Domnul meu. Te rog să-ţi aminteşti acest lucru. Sufletele nu au știut cu ce se vor confrunta până când au venit aici. Și odată ce au venit aici, este dificil pentru ei să se întoarcă din cauza atâtor capcane, atât de multe trucuri, atât de multe tentații, atât de multe cereri de care ei nu știau că există în Raiuri. Ei nu știau cum; ei încă nu știu cum să reacționeze faţă de ele. Chiar dacă pentru o fracțiune de secundă își amintesc de Tine, multe alte lucruri vor copleși acel gând și îl vor îneca, îi vor târî în confuzii și somnolență şi în necunoaștere din nou.

Nu mai am cuvinte pentru a te ruga. Și mă rog la Tine, mă închin Ție în fiecare zi. Tu știi asta. Dar inima mea nu poate fi vindecată, chiar dacă știu Binecuvântarea Ta, și simt Iubirea Ta, și sunt atât de recunoscătoare pentru ea. Dar inima mea nu se poate simți fericită pentru că întreaga lume nu este fericită, iar majoritatea lor vor fi pedepsiți aspru în iad sau împrăștiați peste tot în întregul univers și nu se vor mai regăsi niciodată întregi. Nu vor putea niciodată să vorbească așa cum vorbesc eu cu Tine. Nu vor putea nici măcar să se roage Ţie. Nu vor putea niciodată să guste vreo mâncare bună, să respire aer bun, să înoate, sau să se bucure de o simplă plăcere fizică pe această planetă sau oriunde altundeva în univers, pentru o perioadă nesfârșită de timp. Pierduţi veşnic, împrăștiaţi cu jale peste tot. Și apoi, chiar adunându-i devine inutil. Ca niște pietre, ca niște pietricele - orice, dar nu o fiinţă vie decentă ca oamenii de aici și persoanele-animale sau chiar și copacii.

Dragă Dumnezeule Atotputernic care știe totul, eu nu știu de ce vorbesc atât de mult. Doar ca să vorbesc cu Tine, în speranța că Tu mă vei asculta și să ajuți omenirea, te rog. Te rog, nu-ți întoarce capul de la ei. De data asta, se simte ca și cum este o veșnicie, dar se va sfârși. Nu știu cum să dovedesc asta umanității, pentru ca ei să te asculte, ca să se închine Ție, să se pocăiască față de Tine, și să devină din nou copii buni ca atunci când s-au născut din Harul Tău în Rai.

Vorbesc cu Tine pentru că nu am cu cine să vorbesc. Au trecut patru ani de la izolarea mea. Sunt singură locuind într-un studiou aici. Știi, o singură cameră, o bucătărie, o toaletă. Asta este tot ce am nevoie, de fapt. Este mult mai bine decât mulți oameni care nu au o casă, care locuiesc pe stradă, într-un deșert îngrozitor de fierbinte sau un ținut înghețat ca refugiați cu niște plastic deasupra capetelor lor și mâncând orice pot cerși, orice li se dă. Nu au unde să se ducă; nici o casă; nu prea multe speranțe pentru ziua de mâine.

Sunt mereu recunoscătoare pentru orice îmi dai Tu, Doamne, mereu recunoscătoare. Nu am nevoie de prea multe, de fapt. Dar când mă gândesc că această planetă frumoasă va fi praf, va fi pulbere, nu va mai fi, mă doare inima. Doar pentru a vedea această viziune, că această planetă frumoasă nu va mai fi, dispare pentru totdeauna în acest fel. Nimeni nu poate suporta asta, nimeni nu poate suporta asta! Pentru că întreaga umanitate, sau cea mai mare parte a umanității, va avea prea multă suferință, după ce vor părăsi această planetă, pentru că nu va mai fi o planetă. Numai să ne gândim la asta, mă doare atât de mult.

Chiar dacă eu pot vedea Raiul, pot să simt Iubirea și Binecuvântarea Ta, dar nenumărate ființe nu le simt. Oh, Doamne. Mai pot face ceva? Te rog să schimbi acest sistem. Te rog, iartă. Te rog, trezește-i pe oameni. Te rog. Te rog, nu-i lăsa să dispară pur și simplu. Ei sunt copiii Tăi, Domnul meu. Doar că ei nu știu cum să fie buni. Această viață îi face prea ocupaţi și îi trage în ignoranță profundă.

Știu că Tu ți-ai trimis Fiii și Fiicele în această lume de nenumărate ori, dar câți oameni îi ascultă pe Ei? La câte persoane pot Ei să ajungă? Și câţi dintre ei chiar îi cred, chiar dacă ajung la Ei? Pentru că au fost atât de orbiţi, pentru totdeauna aici, chiar dacă par încă vii, dar sunt pe jumătate morți. Nu știu cui să le spun, așa că vorbesc cu Tine. Îmi pare rău că te împovărez, Domnul meu. Dar nu pot... Nu pot să nu-ţi spun.

Ce altceva pot să fac? Am încercat atâtea căi. Și Tu m-ai ajutat să încerc multe căi, dar nu pare să ajute prea mult, nu atât de mult pe cât ai vrea Tu, nu atât de mult pe cât aș spera eu. Nu mai știu ce să-ți mai spun. Fie ca Tu să fii binecuvântat. Fie ca Tu să fii fericit, Domnul meu, în orice fel Tu poți fi.

Fie ca Tu să reconsideri Planul Tău pentru toate ființele de pe această planetă. Fii binecuvântat, Domnul meu - Dumnezeu Atotputernic, Cel Preaînalt, Cel mai Mare, Cel mai Milostiv, Cel mai Iubit, Cel mai Binevoitor, Cel mai Iertător, Atotputernicul Domn. Îți mulțumim oricum pentru tot ceea ce ne dai, și înțelegem că orice s-ar întâmpla, Tu te vei ocupa de noi. Doar că... nu este ușor de acceptat. Noi te iubim. Te iubim, te iubim pentru totdeauna. Îţi mulțumim. Mulțumim. Te iubesc, te iubesc. Amin.