Urmează

Între Maestră şi discipoli

Cine poate de fapt să fie răscumpărat? Partea 2 din 11

2020-08-27
Limba:English
Detalii
Încărcaţi Docx
Citiţi mai multe

Chiar și guşterul mi-a spus din nou. Un alt guşter a venit. El a spus: „Pentru pacea Maestrei, să nu vezi știri negative.” (Uau.) Am spus: „Am văzut doar titluri pe telefonul mobil.” Și el a zis: „Totuși nu este bine, nu este bine. Detașează-te de asta.”

Nu aveam o cameră foto cu mine. Și atunci am vrut să fac o fotografie cu ea pentru a vă arăta ce fel de păianjen am mai văzut înainte. Cel care a venit și m-a salvat de șarpe. (Da, Maestră.) Este similar cu ea, este doar mai mare. Dacă vedeți culoarea maro deschis cu un corp rotund, acesta este tipul. Ei sunt foarte amabili. După ce mi-a spus ea ce mi-a spus, atunci eu i-am spus: „Ai grijă de tine și de copiii tăi din stomac,” și toate acestea. Și apoi ea a plecat. Și am regretat mai târziu, pentru că semăna cu păianjenul care a ajutat să-mi salveze viața în magazie, alt loc, și regret că nu i-am făcut fotografia ei. (Da, Maestră.) Pentru că vreau să vă arăt dragilor acest tip de păianjen, pentru că la (Supreme Master) TV ei arată un alt tip de păianjen. Acest tip de păianjen, eu nu văd că ei țes pânze sau orice. Doar aleargă. (Da, Maestră.) Cea maro, și rotundă, arăta ca un crab. (Da.) Așa că eu regret că nu i-am făcut fotografia. Poate că nu aveam o cameră foto cu mine. Eu am întâlnit-o în celălalt loc. În același mediu, este doar într-o altă casă (Da, Maestră.) în timp ce eu făceam ceva, și apoi când m-am întors în camera mea, am regretat. Am spus: „Aș fi putut să-i fi făcut fotografia doar pentru a o arăta echipei.” Felul acela. Nu este același, dar tipul. (Da, Maestră.) Și am spus: „Oh, păianjen, eu am uitat să îți fac o fotografie. Poți cumva să revi undeva, să vii la mine acasă?” Spuneam doar așa, de câteva ori. (Da.)

Și ascultaţi, cam în aceeași zi puțin timp mai târziu, pentru că pentru ea, este nevoie de mult timp să se târască atât de mult. (Da, Maestră.) Nu este departe dar pentru ea, aşa mică și cu bebelușii în stomacul ei așa, într-o pungă albă. (Da.) Arată ca o pastilă, rotundă și albă. (Da, Maestră.) Apoi a venit. Dar eu nu am văzut-o. Am vrut să stropesc apă să împrăștii câteva insecte moarte. (Da.) Și ea era atât de speriată, ea a fugit și eu am văzut-o cu stomacul ei. Am spus: „Oh, oh, oh, oh! Îmi pare atât de rău.” Nu am lovit-o cu apă dar zgomotul și umezeala - eu am pulverizat puțin, picăturile (Da.) au speriat-o. Am spus: „Bine, bine, pleacă. Protejează-te pe tine și bebelușii tăi. Îmi pare atât de rău că nu te-am văzut. Deci nu am prins-o (văzut-o) pe ea de atunci. Trebuie să fi fost speriată de moarte până acum. Nu se va mai întoarce.

 

Știți voi, toate aceste animale, chiar insecte și chiar până și păianjenul și guşterele, îmi ating inima atât, atât, atât de mult. Este cu adevărat așa, ca în Biblie, se spune: „Întreabă păsările și ele îți vor spune. (Da.) Vorbeste cu peștii și ei te vor ghida.” Ceva de genul acesta, despre animale, că te vor ajuta. (Da, Maestră.) Ele sunt într-adevăr ajutoarele tale. Chiar și guşterele, atât de mic ca degetul mare. Și păianjenul, este mai mare decât degetul mare. Și apoi, desigur cele opt picioare. (Da, Maestră.) Oh, Dumnezeule. Ea a venit! (Oh, este atât de dulce.) Târându-se tot drumul și eu nu am văzut-o. Era într-un loc foarte evident dar eu eram atât de ocupată încercând din greu să scap de insectele moarte prin pulverizare, că nu am observat. Și de aceea s-a speriat și a fugit. Îmi pare atât de rău. Îmi tot cer scuze. Am spus mereu: „Îmi pare atât de rău. Într-adevăr, iartă-mă, iartă-mă. Nu am vrut să te sperii. Nu am vrut să le fac rău bebelușilor tăi. Te rog să ai grijă de tine.” Și aceasta este povestea păianjenului.

De asemenea, mulți și diferiți, chiar și cei minusculi au venit și mi-au spus ... Ce mi-a spus păianjenul în această după-amiază din nou? Vai, Doamne. Nu am avut timp să scriu. Acum am uitat. Cel foarte mic. Oh, da. Pentru că eram prea tulburată. Recent sunt atât de multe probleme cu munca noastră. (Da.) Fiecare emisiune are probleme. Voi știți, da? (Da.) Toată lumea are probleme. Așa că mă gândeam că poate trebuie să mă mă mut. De asemenea, multe insecte au venit să-mi facă probleme. Genul acesta de păianjen colorat a venit și m-a obstrucționat așa. Eu am spus că ar trebui să mă mut într-un alt loc, mai liniștit. Așa că au venit păianjenii, câțiva mi-au spus: „Stai! Stai aici. Este mai sigur pentru Tine.” (Uau!) Eu am vrut să mă mut. Am împachetat deja câteva lucruri, și apoi au venit toți grăbiți. Și păsările chiar. Înainte ca eu să uit. Au venit păsările, sute dintre ele. (Uau! Este uimitor!) Sute sau mii, Nu știu. Deodată de nicăieri, au venit și ciripeau peste tot. În fiecare colț mic, ciripeau peste tot. Ele mi-au spus, „Nu pleca! Nu pleca! Vă rugăm să rămâneți aici.” Am spus: „Ce se va întâmpla?” Și mi-au spus: „Dacă pleci, negativul așteaptă să îți facă rău pe drum.” (Oh, Doamne.) Poate aici eu sunt mai protejată. Dar dacă merg pe drum, s-ar putea să nu fiu atât de protejată, și s-ar putea să trec prin cetatea lor. (Da, Maestră.) Atunci s-ar putea să îmi facă rău pe drum. Deci nu m-am mai mișcat, dar a trebuit să reamenajez lucrurile mele din nou. Dezambalare, reamenajare. Spuneți-mi că tot arăt bine. (Arătați frumos. Arătați minunat, Maestră.) Asta pentru că nu vedeți transpirația, pentru că am lucrat toată ziua pentru a rearanja lucrurile, să creez luminile pentru cameră, și pregătind una şi alta, pregătirea colțului să nu fie atât de aglomerat sau să nu arate atât de rău, astfel ca editorii să nu fie nevoiţi să muncească atât de greu să acopere fundalul. (Da, Maestră.) Eu nu am întotdeauna timp să mă pregătesc, așa că uneori ei muncesc foarte mult. Trebuie să le mulțumesc pentru asta, editorilor. (Da.) Pentru că trebuie să acopere fundalul. (Da.) Cred că de data aceasta ei nu trebuie să o facă. Doar perdeaua și peretele de lemn. Cred că nu trebuie să mai acopere. Deci acestea sunt lucrurile pe care am vrut să vi le spun. Nu știu, altceva? Oh, bine.

 

Unul dintre câinii mei, nu a mâncat. V-am spus aceasta înainte? (Nu, Maestră.) Nu? Bine. Pentru că la fiecare două zile ei îmi raportează cum sunt câinii. (Da.) Recent, unul dintre câini, cea care face mereu pipi în casă ca să-mi spună ceva dacă eu nu ascult. (Da.) Și când niciun alt câine nu îndrăznește să o facă, ea o va face mereu. Ea a spus: „Siguranța Maestrei este mai importantă.” Este speriată, dar tot o face. Adică ea este foarte protectoare cu mine. Nu o deranjează dacă o cert pentru că face pipi în casă. Nu face întotdeauna asta. Doar când ceva este important, vrea să mă avertizeze. Dar nu am întotdeauna timp pentru a-i vedea, așa stau lucrurile. La fel, ei sunt protectorii mei, dar în refugiu nu mi se permite să îi văd atât de mult. Înainte, când unul din câini a murit, țineți minte? (Da.) A trebuit să vin să-i văd și să-i mângâi, dar în ultima vreme nu mai pot. (Da, Maestră.) Dar ea nu a mai mâncat din nou, iar eu am întrebat-o: „De ce?” A spus că este îngrijorată mult de starea mea, pentru că am pierdut prea multă Demnitate Spirituală. Nu doar Demnitate, dar și Tinerețe. Acest tip de Tinerețe Veșnică, nu este tinerețea sub aspectul fizic. (Da, Maestră.) Dar s-ar putea întâmpla și aceasta. Doar că aceasta nu înseamnă aceea. (Da, Maestră. Înțeleg.) Și atunci ea mi-a spus că am pierdut atât de multă Tinerețe și Libertate și Siguranță și Demnitate și Securitate. Am pierdut mult, am devenit zero, de aceea ea nu a putut mânca.

De multe ori ea nu putea mânca, cu multe zile înainte, și înainte de asta și înainte de asta. Trebuie să-i spun (în interior, telepatic): „Te rog ai grijă de tine, pentru a fi sănătoasă și puternică, ca să ne putem vedea din nou. Pentru că dacă ești bolnavă, atunci cum putem să ne vedem din nou? Și mă faci pe mine să îmi fac griji.” Deci, uneori, mănâncă, și ea mănâncă din ce în ce mai bine pentru că i-am spus îngrijitorului: „Dacă nu mănâncă, tu trebuie să-mi raportezi. Îmi scrieţi prin voi. Dar dacă mănâncă bine, atunci în regulă. Dacă nu mănâncă o dată sau de două ori pe zi, atunci în regulă. Dar dacă nu mănâncă pentru câteva zile, atunci trebuie să facem ceva. (Da.) Deci, am scris aici: „Ea nu mai mănâncă din nou. A mâncat foarte puțin. Îmi face griji pentru multe aspecte spirituale pierdute, pierderea Valorii, a Păcii, Tinereții, Libertății, Siguranței. I-am spus că trebuie să mănânce, să doarmă bine, deci nu-mi fac griji pentru ea. Cealaltă fată, cea mai mică, la fel, se îngrijorează, spunând că oamenii nu sunt demni pentru jertfa mea. Atâta pierdere, devine o stare lipsită de valoare ca aceasta.” Știi, celălalt câine, cel mai mic, cel clarvăzător. Toți sunt foarte buni cu mine. „Nu trebuie să pierzi atât de mult și apoi Tu ajungi într-o stare fără valoare ca aceasta.” Asta a spus ea. „Vă mulțumesc tuturor pentru dragostea și grija voastră.”

Ei mi-au spus: „Nu mai urmări știrile. Nu căuta la știri.” Pentru că asta mă va face să pierd și mai mult. Privitul față în față cu cei nepracticanți, mâncători de carne, băutori de vin, la știri. Am spus că nici nu am citit știrile. Văd doar titlurile. Citesc doar o parte din ele, dacă este important. Dar au spus că nu este bine pentru mine. Deci le-am spus: „Voi încerca să reduc la minimum unele cercetări cu veștile negative și proaste, deoarece fac contact indirect prin știri cu oamenii normali și negativi din lume. E rău pentru mine, mai ales în refugiu, deoarece eu sunt sensibilă, deschisă.” Nu scriu toată propoziția, doar pe scurt. (Da, Maestră.)

 

Păianjenul colorat a încercat să mă oprească, a țesut pânze pe oriunde trebuia să trec. Deci celălalt păianjen mi-a răspuns: „Pentru că acela dorește ca Tu să eșuezi.” Să eșuez în misiunea mea și tot aşa. Și încă una, într-o altă zi: la fel, câinele negru mai mare nu a mâncat. Așa că am spus: „De ce? De ce nu mănânci?” Ea a spus: „Griji pentru Maestră”. Am spus: „Ce?” Ea a spus: „Libertatea Ta, Tinerețea, Pacea, Valoarea nu sunt în regulă.” Nu sunt într-o stare bună. Spun doar „nu bine”, dar înseamnă că „nu este o stare bună”. Am scris aici pe scurt. (Da.) Așa că eu am spus: „Știu! De dragul tuturor ființelor, eu o fac de bună voie. Deci este în regulă. Nu vă faceți griji.” Am spus: „Nu-ţi face griji. Trebuie să mănânci bine, să dormi bine pentru mine, deci nu-mi fac griji pentru tine. Bine?” „Ea a mâncat bine aici,” de câte ori mă vedea, dar nu acolo.

 

Următorul, Maestra Ultimă mi-a spus un scurt mesaj. I-am spus: „Fii binecuvântată”. El/Ea a spus: „Fii liberă, ai Pace, Siguranță, Demnitate.” Așa că am întrebat: „Liberă cum? Fii liberă de ce? Sunt în refugiu.” Deci El/Ea a spus: „Eliberează-ți viața”. Am spus: „În ce sens?” El/Ea a spus: „Să nu mai vezi știri negative.” Adică, să mă distanţez de lume. (Da, Maestră.) În mod normal, asta înseamnă „refugiu”. Dar a trebuit să o fac, din cauza unei situații speciale. (Da, Maestră.) Nu mă interesează niciodată să vizionez știrile sau orice oricum. Voi știți asta. Sunt doar acele zile, când este atât de urgent. Chiar și guşterul mi-a spus din nou. Un alt guşter a venit. El a spus: „Pentru pacea Maestrei, să nu vezi știri negative.” (Uau.) Am spus: „Am văzut doar titluri pe telefonul mobil.” Și el a zis: „Totuși nu este bine, nu este bine. Detașează-te de asta.”

 

Și ce altceva aici? Asta a fost pe 21 iulie. Citesc înapoi, pentru că inițial, eu voiam doar să-l citesc pe celălalt, și atunci parcă mai este ceva. 20 iulie: „E o săptămână groaznică”. „Groaznic, mai mult de o săptămână. Toţi prezentatorii, chiar și o pasăre (de la) Sfatul zilei, a făcut totul greșit. Totul refăcut, refăcut, refăcut. Epuizant. Și acel [câine] nu mănâncă bine din nou. Ultima dată, la fel. Îşi face griji prea mult de Maestră. Săraca fată. I-am spus că trebuie să aibă grijă de ea pentru mine.”

Vizionaţi mai multe
Lista de filme
Share
Share la
Încorporează videoclipul
Începe la
Încărcaţi
Mobile
Mobile
iPhone
Android
Vizionaţi în browser mobil
GO
GO
Aplicaţia
Scanaţi codul QR sau alegeţi sistemul potrivit pentru încărcare pe telefon
iPhone
Android