Căutaţi
Română
  • English
  • 正體中文
  • 简体中文
  • Deutsch
  • Español
  • Français
  • Magyar
  • 日本語
  • 한국어
  • Монгол хэл
  • Âu Lạc
  • български
  • Bahasa Melayu
  • فارسی
  • Português
  • Română
  • Bahasa Indonesia
  • ไทย
  • العربية
  • Čeština
  • ਪੰਜਾਬੀ
  • Русский
  • తెలుగు లిపి
  • हिन्दी
  • Polski
  • Italiano
  • Wikang Tagalog
  • Українська Мова
  • Alții
  • English
  • 正體中文
  • 简体中文
  • Deutsch
  • Español
  • Français
  • Magyar
  • 日本語
  • 한국어
  • Монгол хэл
  • Âu Lạc
  • български
  • Bahasa Melayu
  • فارسی
  • Português
  • Română
  • Bahasa Indonesia
  • ไทย
  • العربية
  • Čeština
  • ਪੰਜਾਬੀ
  • Русский
  • తెలుగు లిపి
  • हिन्दी
  • Polski
  • Italiano
  • Wikang Tagalog
  • Українська Мова
  • Alții
Titlul
Transcript
Urmează
 

Mâncaţi după cum vă este karma, partea 3 din 6

2024-06-15
Lecture Language:English
Detalii
Încărcaţi Docx
Citiţi mai multe

Și în vremurile vechi chiar, mulți dintre preoți trăiau în deșert. Ei nu aveau niciun fel de mâncare. Mâncau doar pâine uscată pe care o înmuiau în apă și asta era tot ce mâncau. Și poate câteva curmale, care erau ușor de depozitat și se păstrau mult timp. […] Iar acești preoți și călugări sau călugărițe voiau doar să fie singuri, să se roage lui Dumnezeu, să simtă Iubirea și Binecuvântarea lui Dumnezeu, ca Dumnezeu să-i binecuvânteze. Ei voiau doar să fie singuri cu Dumnezeu. Indiferent dacă ei erau iluminați deja foarte mult sau nu, idealul nobil, scopul nobil este de a ajunge la Dumnezeu, de a-L cunoaște pe D-zeu, de a-L iubi mai mult pe D-zeu și de a fi iluminați în acest sens. […]

Dacă chiar vreți să mâncați doar o dată pe zi sau să mâncați simplu - genul de legume fără suferință din care v-am enumerat câteva dintre ele, nu toate... Eu nu am timp să mă gândesc la prea multe lucruri. Munca pentru Supreme Master Television, din punct de vedere fizic, îmi ocupă foarte mult timp. Mult, foarte mult - multe ore - și eu mai fac și alte lucruri. Chiar și fotografia necesită multe, multe ore doar pentru ca voi să vă bucuraţi de câteva secunde, câteva minute. Echipa mea muncește foarte mult și, bineînțeles, eu lucrez împreună cu ei. Dar cred că lista (de alimente fără suferință) pe care am enumerat-o pentru mine este deja suficientă pentru mine ca să trăiesc. A funcționat. Funcționează până acum.

Și dacă voi nu vreți toate acestea, puteți să mâncați doar orez brun, susan și câteva fructe - pepeni, acele fructe fără suferință. Atunci sunteți, de asemenea, bine și voi vă veți simți satisfăcuți. Vă veți simţi cu inima ușoară, uşori şi fizic, de asemenea; veți fi fericiți. Dar, bineînțeles, dacă voi vă aflați în orice situație în care nu aveți aceste alimente și aveți alte alimente, vegane, desigur, atunci puteți consuma unele. Dar dacă vă faceți griji că nu aveți hrană suficientă, atunci este o grijă foarte inutilă. Puteți mânca, de asemenea, orez alb cu acele legume și fructe pe care eu le-am enumerat, chiar dacă lista nu este completă, este suficientă. Oh, Doamne, noi nu trăim ca să mâncăm, ci mâncăm ca să trăim.

Și în vremurile vechi chiar, mulți dintre preoți trăiau în deșert. Ei nu aveau niciun fel de mâncare. Mâncau doar pâine uscată pe care o înmuiau în apă și asta era tot ce mâncau. Și poate câteva curmale, care erau ușor de depozitat și se păstrau mult timp. Ei acceptau provizii de mâncare doar pentru șase luni, suficiente pentru a supraviețui. Iar acești preoți și călugări sau călugărițe voiau doar să fie singuri, să se roage lui Dumnezeu, să simtă Iubirea și Binecuvântarea lui Dumnezeu, ca Dumnezeu să-i binecuvânteze. Ei voiau doar să fie singuri cu Dumnezeu. Indiferent dacă ei erau iluminați deja foarte mult sau nu, idealul nobil, scopul nobil este de a ajunge la Dumnezeu, de a-L cunoaște pe D-zeu, de a-L iubi mai mult pe D-zeu și de a fi iluminați în acest sens.

De asemenea, în Himalaya, mulți călugări hinduși mâncau orice mâncare uscată pe care o puteau depozita în munții Himalaya - foarte sus, departe de tot. Poate doar niște orez și dahl, linte pe care o pot găti cu puțină sare și poate niște condimente, dacă ei le au. Altfel, ei trăiesc doar cu asta. Pentru că în adâncul Himalayei, cum ar fi în Gaumukh, zăpada va acoperi toate drumurile sau orice acces timp de cel puțin șase luni. Deci, timp de șase luni, nimeni nu poate merge la Gaumukh - o regiune atât de adâncă și înaltă din Himalaya - pentru a se aproviziona cu alimente sau altceva. Poate că unii dintre acești călugări trăiesc, de asemenea, cu aer, ca breatharieni sau waterieni; este mai ușor și mai simplu pentru ei să fie departe de lume, pentru a se putea bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu sau a contempla la Dumnezeu.

Cel mai bine ar fi ca ei să aibă deja un Maestru care le-a transmis Metoda de Eliberare, iar apoi ei continuă să stea departe de ceilalți, astfel încât ei să aibă un acces mai ușor, o contemplare mai ușoară. Dar ei nu fac mare lucru într-o astfel de regiune. Și într-o astfel de zonă, aerul este pur, energia este pură - nu există niciun fel de perturbare, niciun om nu se duce acolo, fie să le aducă mâncare, fie să se închine lor, tulburându-le liniștea. De aceea ei au vrut să stea atât de departe de toate. Mi-aș dori să pot și eu, pentru că, îmi amintesc, atunci când am fost în Himalaya, a fost cel mai bun timp pe care l-am avut. Nu am simțit niciodată niciun fel de probleme. Nu mi-am făcut niciodată griji de nimic. Nici măcar nu m-am gândit la cuvintele „pace” sau „tulburare”. Nu existau astfel de situații sau gânduri sau atitudini sau relații mentale. Pur și simplu îţi trăieşti viața. Te simţi foarte bine şi gata. Nu te gândeşti deloc la altceva în această lume. Nu vrei niciodată nimic mai mult în această lume.

Chiar dacă atunci eu nu aveam mulți bani. V-am spus deja, eu nu puteam mânca decât niște chapati (vegan) în fiecare zi, o dată pe seară, când mă întorceam la cabana mea, cabana de noroi. Și apoi poate o samosa (vegană) dimineața, când treceam pe lângă bătrâna care făcea niște samosa (vegană) atât de divină, încât nu am mai gustat ceva așa de bun nicăieri altundeva. Asta a fost în Rishikesh. Nu era cea mai înaltă parte din Himalaya. Voi trebuie să urcați mai sus, la Gaumukh. Atunci va fi ultima parte din Himalaya la care puteți ajunge. Mai departe, nu știu dacă ar sta călugări sau călugărițe. Este mai greu de accesat acolo. Acum, eu nu am devenit în mod intenționat o pustnică acolo. La fel ca într-un refugiu; pur și simplu așa stau lucrurile.

În tradiția budistă, atunci când sunteți în refugiu timp de trei luni pe an, voi trebuie să fiți singuri sau să fiți cu oamenii din comunitatea voastră similară. Nu mâncați mai mult decât atât. Poate că pe vremea lui Buddha, ei aveau mai multă mâncare. Dar pe vremea mea, eu am fost singură în spatele templului, care este camera folosită pentru cenușa credincioșilor budiști care au murit. Apoi, rudele îi aduceau acolo ca să-i poată auzi pe călugării din față - puțin mai jos în templu - care recitau sutre pentru a-i ajuta să aibă pace și să fie eliberați din iad sau din orice altă existență nefavorabilă. Eu nu aveam oameni care să-mi aducă mâncare în fiecare zi. Nici nu am vrut. Desigur, eu aș fi putut să le cer călugărilor de acolo să mă ajute să-mi aducă mâncare, dar nu am vrut. Erau unii oameni care doreau să mă viziteze. Eu, de asemenea, am refuzat, cu excepția a una sau două ocazii pentru discipolii mei. La acea vreme, eu aveam câțiva discipoli, iar aceștia au venit să mă viziteze în cele din urmă pentru că au adus niște oameni noi pentru inițiere. Eu nu am vrut să văd o mulțime de oameni. Nu am vrut să văd pe nimeni. Prin urmare, am luat doar susan și orez brun.

În prima săptămână, mi s-a adus niște suc de portocale împreună cu această provizie. Dar, mai târziu, nu mai rămăsese nimic, deci doar făină de susan, orez brun și sare, desigur, sau niște sos de soia. Probabil, de asemenea, ceva sos de soia, dar la final, doar sare. Și am supraviețuit și nu m-am simțit rău sau bolnavă sau altceva. Dimpotrivă, când am ieșit în lume la cererea unor oameni dornici, atunci am început să am câte o problemă mică aici și acolo, iar uneori aproape fatală. Ar fi putut fi fatală, dar atunci D-zeu a vrut totuși ca eu să trăiesc, să continui să lucrez. Poate de aceea am supraviețuit multor tentative de asasinat, multor afecțiuni medicale de viață și de moarte și bolilor fizice. Dar nu ascetismul este cel care m-a adus unde sunt sau m-a ajutat în vreun fel. Convenienţa aferentă este cea care îți permite să fii singură și liniștită, astfel încât să poți continua să contemplezi la meditația ta interioară și să nu fii deranjată sau distrasă de niciun fel de interferență lumească. Asta este tot.

Dar eu nu - subliniez - nu pledez pentru ascetism ca o modalitate de a vă forța corpul doar pentru a simți că puteți; bineînțeles că puteți. Dar nu încercați să vă forțați prea mult în probleme, bine? Vreau doar să vă spun că, dacă vreți să aveți mai puține mese sau mai puţine probleme din gătit, atunci puteți să le aveți mai simple. Dar nu vă forțați. În regulă? Dacă organismul vostru nu poate suporta, opriți-vă imediat și reveniți încet la normal. Nu săriți imediat de la o extremă la alta - ci genul de viață relaxantă, dar fiți mereu vegani. Nu doar pentru că vă este frică de karma, dar mai ales pentru că noi nu vrem să facem rău niciunei ființe.

Chiar și ființele animale - ele nu arată ca noi, dar ele sunt suflete. Au suflete în ele și au o legătură spirituală cu Universul. Multe persoane-animale știu mai multe decât știm noi, oamenii, vreodată. Ele au un simț acut al cunoașterii lucrurilor care se vor întâmpla înainte ca acestea să se întâmple. Ele pot vedea prin voi. Ar putea prezice ceea ce veţi avea parte, ca probleme sau accident. Și încearcă să vă avertizeze foarte mult, dar majoritatea oamenilor nu pot auzi ce vorbesc persoanele-animale.

Uneori, voi vedeți o persoană-animal sărind brusc în jurul vostru și deranjându-vă din privitul la televizor, pentru că acea persoană-animal știe că acel program vă va aduce karma rea, povară, de exemplu, în felul acesta. Persoanele mele-câini știu asta. Mulți dintre ei încearcă să mă oprească de multe ori, dar pentru că eu trebuie să lucrez, trebuie să cunosc lumea pentru a avea grijă de lume, deci eu trebuie să mă sacrific. Dar dacă voi nu trebuie, nu trebuie să o faceți.

Nu vă uitați la prea multe programe lumești, mai ales la acele filme și emisiuni violente. Ele sunt foarte, foarte rele pentru voi. Vă epuizează energia. Vă trag în jos, la un nivel inferior, chiar dacă sunteți deja la un nivel superior. Ele vă îmbolnăvesc. Vă îmbolnăvesc. Vă perturbă capacitatea mentală și totul, mai ales dacă le vizionați noaptea, când aveți nevoie să dormiți. Chiar dacă sunteţi o persoană nocturnă, ar fi bine să nu abuzați prea mult de voi înșivă - din punct de vedere mental, psihologic, emoțional, al înțelepciunii, pentru că noaptea este un timp de odihnă, un timp de meditație și contemplare a dimensiunilor mai înalte din Univers, mai aproape de Rai, mai aproape de Dumnezeu.

Noaptea este perioada forțelor negative, care umblă prin preajmă și vă tulbură liniștea, vă absorb energia, ba chiar vă influențează să faceți lucruri greșite, creând astfel o karmă rea pentru voi sau/și pentru ceilalți!

Photo Caption: Staţi pe jos, în adâncul pădurii Umile, abia băgate în seamă, Dar puteţi să trăiţi şi vara, şi iarna!

Descarcă fotografia   

Vizionaţi mai multe
Toate părțile  (3/6)
1
2024-06-13
3333 vizionări
2
2024-06-14
2672 vizionări
3
2024-06-15
2396 vizionări
4
2024-06-16
2142 vizionări
5
2024-06-17
2318 vizionări
6
2024-06-18
2037 vizionări
Vizionaţi mai multe
Ultimele filme
2024-07-19
2 vizionări
2024-07-18
8687 vizionări
2024-07-18
191 vizionări
2024-07-17
266 vizionări
33:49

Noteworthy News

66 vizionări
2024-07-17
66 vizionări
Share
Share la
Încorporează videoclipul
Începe la
Încărcaţi
Mobile
Mobile
iPhone
Android
Vizionaţi în browser mobil
GO
GO
Prompt
OK
Aplicaţia
Scanaţi codul QR sau alegeţi sistemul potrivit pentru încărcare pe telefon
iPhone
Android